the monitor - mai 2026
Jurisprudența relevantă a CJUE din luna mai 2026
TAX
1) Cauza C-544/24 | ,,Nekilnojamojo turto valdymas“ BUAB c. Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos
Subiect: TVA
Data hotărârii: 30.04.2026
ID: ECLI:EU:C:2026:356
Cuvinte cheie: dobânzi de întârziere TVA; arierate fiscale; principiul proporționalității; natură penală; articolul 273 Directiva 2006/112/CE; articolul 49 alineatul (3) Carta drepturilor fundamentale; ne bis in idem;
Contextul cauzei
În urma unui control fiscal privind perioada 2012–2016, autoritatea fiscală lituaniană a stabilit în sarcina reclamantei, o societate implicată în fraudă TVA, arierate de aproximativ 6,5 milioane euro, dobânzi de întârziere de circa 3,15 milioane euro și o amendă de aproximativ 1,84 milioane euro. Reclamanta a solicitat scutirea de dobânzi, contestând componenta „punitivă" a acestora (majorarea ratei de bază cu 7 puncte procentuale) și absența oricărei posibilități de ajustare de către administrație în funcție de natura și gravitatea încălcării, în contextul în care era pendinte și o urmărire penală pentru aceleași fapte.
Întrebările adresate Curții
1) Articolul 325 TFUE, articolul 273 din Directiva [TVA] și articolul 50 din [cartă] trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care permite impunerea de dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, o parte a acestora având o componentă penală în privința acelorași încălcări în materie fiscală care fac obiectul urmăririi penale, fără a prevedea norme care să asigure o coordonare care să limiteze la ceea ce este strict necesar dezavantajul suplimentar care rezultă pentru persoanele în cauză dintr‑un cumul de proceduri sau care să permită să se asigure că severitatea ansamblului sancțiunilor aplicate este limitată la strictul necesar în raport cu gravitatea încălcării în cauză?
2) Articolul 325 TFUE, articolul 273 din Directiva [TVA] și articolul 49 alineatul (3) din [cartă] trebuie interpretate în sensul că se opun unei proceduri de aplicare a dobânzilor pentru plata cu întârziere a taxelor care, independent de natura și de gravitatea încălcărilor, stabilește o parte punitivă fixă a dobânzilor pentru plata cu întârziere a taxelor, fără a permite reducerea acestei părți punitive, și anume impunerea unei rate a dobânzilor de întârziere inferioare ratei prevăzute de lege sau renunțarea la partea punitivă a dobânzilor de întârziere?
Răspunsul Curții
Prima întrebare a fost declarată inadmisibilă, deoarece articolul 50 din Cartă (ne bis in idem) presupune existența unei decizii definitive de condamnare sau achitare în procedura penală, condiție neîndeplinită în speță. Cu privire la a doua întrebare, Curtea a statuat că dobânzile de întârziere analizate nu prezintă natură penală în sensul articolului 49 alineatul (3) din Cartă, întrucât niciun criteriu relevant — calificarea juridică internă, natura măsurii ori severitatea acesteia — nu indică un caracter represiv. Examinând proporționalitatea în temeiul principiilor generale ale dreptului Uniunii, Curtea a validat reglementarea lituaniană: rata forfetară, stabilită transparent pe criterii obiective, este adecvată și necesară combaterii fraudei TVA, iar excluderea ajustării discreționare protejează egalitatea de tratament și securitatea juridică a contribuabililor.
Concluzie
Articolul 325 TFUE și articolul 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, citite în lumina principiului proporționalității, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care stabilește modalitățile de calcul al ratei dobânzilor de întârziere privind arierate în materie de taxă pe valoarea adăugată indiferent de natura și de gravitatea încălcării constatate de administrația fiscală și exclude posibilitatea ca aceasta să aplice o rată a dobânzii inferioară celei prevăzute de această reglementare sau să renunțe la calcularea unei părți din cuantumul dobânzilor de întârziere sau să scutească un contribuabil de plata acestor dobânzi, cu excepția cazurilor definite limitativ de reglementarea menționată.
2) Cauza C-603/24 | Stellantis Portugal SA c. Autoridade Tributária e Aduaneira
Subiect: TVA
Data hotărârii: 13.05.2026
ECLI: ECLI:EU:C:2026:404
Cuvinte-cheie:prestare de servicii cu titlu oneros; prețuri de transfer; relații intragrup; legătură directă; raport juridic reciproc; A șasea directivă TVA; articolul 2 punctul 1;
Contextul cauzei
General Motors Portugal (GMP), distribuitor național în cadrul grupului General Motors, achiziționa autovehicule de la producătorii europeni ai grupului (OEM) și le revendea unor concesionari independenți din Portugalia. Atunci când vehiculele necesitau reparații în garanție sau asistență rutieră, concesionarii le efectuau și le facturau GMP. În temeiul unui acord intragrup din 2004, prețurile de transfer ale vehiculelor erau ajustate periodic pentru a garanta GMP o marjă de profit prestabilită, ajustare calculată inclusiv prin raportare la costurile reparațiilor astfel suportate. Autoritatea fiscală portugheză a calificat aceste ajustări drept contrapartidă a unor servicii de reparare furnizate de GMP producătorilor și a solicitat plata TVA aferente, în cuantum de aproximativ 1,5 milioane euro.
Întrebările adresate Curții
Articolul 2 din [A șasea directivă TVA], în versiunea în vigoare la momentul faptelor, trebuie interpretat în sensul că noțiunea de prestare de servicii realizată cu titlu oneros, la care face referire această dispoziție, cuprinde o ajustare a prețului de vânzare a autovehiculelor, stabilită și prevăzută în mod corespunzător într‑un contract încheiat între părți în scopul de a obține o marjă de profit minimă, documentată prin emiterea de către producătorii europeni ai Grupului General Motors a unei note de credit sau de debit pe numele reclamantei/recurentei?
Răspunsul Curții
Curtea a răspuns negativ, cu rezerva unor verificări factuale ce revin instanței naționale. Pentru ca o operațiune să fie supusă TVA, trebuie să existe un raport juridic între prestator și beneficiar, caracterizat prin angajamente reciproce și o legătură directă între serviciul individualizat și remunerația primită efectiv. Or, acordul din 2004 urmărea exclusiv garantarea unei marje de profit pentru GMP, nu remunerarea unor servicii de reparare. Ajustările erau calculate pe baza unui ansamblu de costuri (inclusiv costuri de exploatare), putând genera atât note de credit, cât și note de debit, ceea ce demonstrează că legătura dintre costurile de reparare și ajustări este cel mult indirectă. Curtea a indicat totodată că, dacă ajustările reprezintă modificări a posteriori ale prețului de achiziție al vehiculelor, autorităților naționale le revine aprecierea incidenței asupra bazei de impozitare a livrării inițiale.
Concluzie
Articolul 2 punctul 1 din Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată bază unitară de impozitare trebuie interpretat în sensul că o ajustare a prețului de transfer de autovehicule care este:
– prevăzut în mod corespunzător într‑un acord încheiat între societăți care aparțin aceluiași grup și care urmărește să garanteze societății achizitoare de astfel de vehicule obținerea unei marje de profit stabilite în prealabil pentru revânzarea acestor vehicule;
– atestat printr‑o notă de credit sau de debit trimisă de societatea vânzătoare societății cumpărătoare și
– calculat printre altele în funcție de costurile suportate de această din urmă societate în cadrul reparării de către terți a vehiculelor menționate
nu constituie contrapartida unei „prestări de servicii efectuate cu titlu oneros”, în sensul acestei dispoziții, cu excepția cazului în care între aceste societăți există un raport juridic caracterizat prin angajamente reciproce privind furnizarea de către societatea achizitoare de servicii societății vânzătoare și plata de către această din urmă societate a unei remunerații pentru aceste servicii sub forma unei astfel de ajustări, care stabilește o legătură directă între prestarea acestor servicii și această ajustare.
