the monitor - Cauza T‑233/25 (Mokoryte SRL)

(RO) Cauza T‑233/25 | Mokoryte SRL c. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și alții

Subiect: TVA

Data hotărârii: 22.04.2026

ID: ECLI:EU:T:2026:278

Cuvinte-cheie: rambursare TVA; reducerea bazei de impozitare; contrapartidă neîncasată; cesiune de creanță; subantreprenor; principiul neutralității fiscale;

Contextul cauzei

Mokoryte SRL (subantreprenor) a executat lucrări de construcții în baza unui contract de subantrepriză încheiat cu Modern Bau SRL (antreprenor), care la rândul său lucra pentru CBC Development Design SRL (beneficiarul lucrărilor). Subantreprenorul a facturat și a colectat TVA-ul aferent. Beneficiarul lucrărilor a intrat în faliment în 2014, iar procedura s-a închis în 2021 fără ca creanțele să fie achitate. Antreprenorul a cesionat subantreprenorului creanța sa față de beneficiar, în contul datoriei proprii parțial neachitate față de subantreprenor. Pe această bază, subantreprenorul a solicitat ajustarea bazei de impozitare și rambursarea TVA-ului. Autoritatea fiscală română a refuzat, considerând că dreptul la ajustare aparține exclusiv antreprenorului.

Întrebarea adresată Tribunalului

Articolul 90 din Directiva [TVA] se opune sau nu ca în cadrul unor raporturi contractuale de antrepriză, urmate de subantrepriză, în care intervine o cesiune de creanță între antreprenor și subantreprenor, astfel încât subantreprenorul dobândește o creanță față de beneficiarul final al lucrărilor, să se poată face aplicarea ajustării bazei de impozitare a TVA‑ului de către subantreprenorul cesionar?

Răspunsul Tribunalului

Tribunalul a răspuns afirmativ. Dreptul la ajustarea bazei de impozitare prevăzut la articolul 90 alineatul (1) din Directiva TVA este strâns legat de calitatea de persoană impozabilă obligată la plata TVA la momentul efectuării operațiunii impozabile. Cesiunea de creanță de drept civil nu transferă nici obligația fiscală, nici dreptul la ajustare. În speță, TVA-ul aferent relației dintre antreprenor și beneficiar a fost datorat de antreprenor, care rămâne singurul îndreptățit să efectueze ajustarea. Față de subantreprenor, datoria antreprenorului a fost stinsă integral prin cesiune — aceasta constituind ea însăși o contrapartidă cu valoare economică —, astfel încât nu există nicio situație de neplată care să justifice o ajustare în favoarea subantreprenorului.

Concluzie

Articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune ca un subantreprenor care a dobândit prin cesiune creanța pe care un antreprenor o deținea față de un beneficiar al lucrărilor în temeiul unui contract de antrepriză să poată efectua ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) în cazul neplății acestei creanțe de către acest beneficiar al lucrărilor.

(ENG) Case T‑233/25 | Mokoryte SRL v. Regional General Directorate of Public Finance Cluj-Napoca and Others

Subject: VAT

Date of judgment: 22.04.2026

ID: ECLI:EU:T:2026:278

Keywords: VAT refund; reduction of the taxable amount; uncollected consideration; assignment of a claim; subcontractor; principle of fiscal neutrality;

Background to the Case

Mokoryte SRL (the subcontractor) carried out construction works under a subcontract concluded with Modern Bau SRL (the contractor), which in turn performed works for CBC Development Design SRL (the employer). The subcontractor issued invoices and collected the corresponding VAT. The employer became insolvent in 2014, and the insolvency proceedings were closed in 2021 without the outstanding claims having been satisfied. The contractor assigned to the subcontractor its claim against the employer, in partial settlement of its own outstanding debt owed to the subcontractor. On that basis, the subcontractor sought an adjustment of the taxable amount and a VAT refund. The Romanian tax authority refused, taking the view that the right to adjustment belongs exclusively to the contractor.

Question Referred to the General Court

Does Article 90 of the VAT Directive preclude, in the context of a contractual chain comprising a main contract and a subcontract, where an assignment of a claim takes place between the contractor and the subcontractor — whereby the subcontractor acquires a claim against the final employer — the application of an adjustment of the VAT taxable amount by the subcontractor as assignee?

The General Court's Answer

The General Court answered in the affirmative. The right to adjust the taxable amount under Article 90(1) of the VAT Directive is intrinsically linked to the status of the taxable person liable to pay VAT at the time the taxable transaction was carried out. An assignment of a claim under civil law transfers neither the tax liability nor the right to adjustment. In the present case, the VAT relating to the supply between the contractor and the employer was due from the contractor, who remains the sole person entitled to effect the adjustment. As regards the subcontractor, the contractor's debt was fully extinguished by means of the assignment — which itself constitutes consideration with economic value — so that no situation of non-payment exists that would justify an adjustment in favour of the subcontractor.

Operative Part

Article 90(1) of Council Directive 2006/112/EC of 28 November 2006 on the common system of value added tax must be interpreted as precluding a subcontractor who has acquired by way of assignment the claim held by a contractor against an employer under a main contract from effecting an adjustment of the value added tax (VAT) taxable amount in the event of non-payment of that claim by that employer.